Si.....s-a terminat. Ne-am bucurat de ninsoare, ne-am urat unii altora Craciun fericit!, ne-am strans in brate prietenii si familia, ne-am odihnit si am petrecut cu cei dragi sau departe de ei in tari straine. Dar cum intotdeauna tot ce e frumos este prea scurt iar ceea ce urmeaza este prapastios de insipid, a venit vremea sa scoatem sarbatoarea din casa, sa punem, dupa caz, bradul cel frumos impodobit in cutia lui sau in fatza blocului, sa inchidem in suflet amintirile si sa ne intoarcem la... munca. Nu o sa detaliez momentul intoarcerii la munca pentru ca este inutil, toti cunoastem senzatia, in afara de norocosii care chiar isi iubesc munca si gasesc placere si relaxare in ceea ce fac. Continuam si anul asta sa tropaim pe scarile metroului, grabiti sa ajungem la serviciu, apoi grabiti sa ajungem acasa sau in alte diferite locatii. Din cand in cand deschidem folderul cu pozele facute de sarbatori, mai radem un pic cand ne aducem aminte de acel moment haios imortalizat, apoi il inchidem si ne continuam viata.
Astfel ca pentru 2010 eu va doresc sa traiti fiecare clipa, sa nu o lasati sa treaca in zadar, pentru ca viata este mult prea scurta sa o lasam sa se risipeasca.

Te joci cu mine?

Mi se pare ca este cel mai caraghios video cu pisici si catzei pe care l-am vazut pana acum.
Enjoy!

Am impodobit bradul de Craciun

Vine Craciunul! Am aici un brad virtual in care va invit sa puneti fiecare cate un glob si o dorinta pentru 2010. Sa il impodobim impreuna.

HoHoHo

Intr-o viata anterioara am fost
Mos Craciun

Traiti bine?

Sunt atat de scarbita de ceea ce s-a intamplat in ziua alegerilor in Romania incat nu pot sa spun decat un singur lucru: inca o data se dovedeste ca in tara asta singurul mod in care se castiga este prin frauda si furt pe intuneric. Ne meritam soarta!

Suntem mandri?

Din cand in cand se mai strecoara la televizor si romani de care sa fim mandri. Pacat ca nu raman in Romania!

6 decembrie

Noaptea asta e magica. Chiar daca nu mai sunt copil am inca in suflet emotia copilariei, a momentului in care imi cautam ghetutzele si le gaseam pline de dulciuri de la Mos Nicolae. Era asa frumos, copil fiind, sa CRED. Credinta muta muntii, nimeni nu mi-a putut clinti bucuria de a-l astepta pe Mos Nicolae sa imi lase in ghetutze tot ce imi doream si chiar si acum sunt convinsa ca el exista, trebuie doar sa crezi. E simplu, daca ne-am pastrat in suflet o parte din inocenta copilului de altadata atunci exista speranta. Am niste ghetutze tare frumoase, si le-am lustruit si le-am pus langa usa de la intrare ca sa le gaseasca repede. Am fost un copil cuminte tot anul, maine trebuie sa gasesc ceva in ele, nu? E asa o bucurie in sufletul meu, de azi inainte incep Sarbatorile de iarna, vine Craciunul hihihi abia astept.... pacat ca nu avem zapada, ar fi fost tare tare frumos sa ninga si sa se depuna zapada alba pufoasa, sa iesim la aer curat sa ne jucam iar apoi sa savuram cozonac cu lapte si alte bunatati, in timp ce ascultam colinde si in toata casa miroase a scortisoara, portocale si brad.