sâmbătă, 26 decembrie 2009

Te joci cu mine?

video

Mi se pare ca este cel mai caraghios video cu pisici si catzei pe care l-am vazut pana acum.
Enjoy!

miercuri, 16 decembrie 2009

Am impodobit bradul de Craciun




Vine Craciunul! Am aici un brad virtual in care va invit sa puneti fiecare cate un glob si o dorinta pentru 2010. Sa il impodobim impreuna.

luni, 7 decembrie 2009

HoHoHo

Intr-o viata anterioara am fost
Mos Craciun

Traiti bine?

Sunt atat de scarbita de ceea ce s-a intamplat in ziua alegerilor in Romania incat nu pot sa spun decat un singur lucru: inca o data se dovedeste ca in tara asta singurul mod in care se castiga este prin frauda si furt pe intuneric. Ne meritam soarta!

duminică, 6 decembrie 2009

Suntem mandri?



Din cand in cand se mai strecoara la televizor si romani de care sa fim mandri. Pacat ca nu raman in Romania!

sâmbătă, 5 decembrie 2009

6 decembrie

Noaptea asta e magica. Chiar daca nu mai sunt copil am inca in suflet emotia copilariei, a momentului in care imi cautam ghetutzele si le gaseam pline de dulciuri de la Mos Nicolae. Era asa frumos, copil fiind, sa CRED. Credinta muta muntii, nimeni nu mi-a putut clinti bucuria de a-l astepta pe Mos Nicolae sa imi lase in ghetutze tot ce imi doream si chiar si acum sunt convinsa ca el exista, trebuie doar sa crezi. E simplu, daca ne-am pastrat in suflet o parte din inocenta copilului de altadata atunci exista speranta. Am niste ghetutze tare frumoase, si le-am lustruit si le-am pus langa usa de la intrare ca sa le gaseasca repede. Am fost un copil cuminte tot anul, maine trebuie sa gasesc ceva in ele, nu? E asa o bucurie in sufletul meu, de azi inainte incep Sarbatorile de iarna, vine Craciunul hihihi abia astept.... pacat ca nu avem zapada, ar fi fost tare tare frumos sa ninga si sa se depuna zapada alba pufoasa, sa iesim la aer curat sa ne jucam iar apoi sa savuram cozonac cu lapte si alte bunatati, in timp ce ascultam colinde si in toata casa miroase a scortisoara, portocale si brad.

Sa castig la loto....



Nu cred ca este om pe lumea asta (in afara de calugarii budisti), care sa nu isi doreasca sa castige marele premiu la loto. Fascinatia castigului obtinut usor fascineaza omenirea dintotdeaua. Inclusiv pe mine care in fiecare saptamana visez numerele norocoase, simt cum ma mananca palmele aducatoare de bani, am senzatia efectiva ca o sa castig si apoi spuf....hai lasa ca joc si data viitoare ca acu n-a iesit decat un numar. Apoi mai este si partea cealalta a castigatorului la loto, si anume, daca castig, ce fac cu banii?? Ca doar nu se poate sa apar la televizor sa mi ia aia interviu si eu sa ma balbai ca nu stiu ce o sa fac cu banii. Tocmai de aceea stiu precis ce o sa fac cu ei cand imi vor intra in cont. Printre vacante in Thailanda si in jurul lumii, lenevit la soare si shopping la Viena imi doresc sa imi realizez un vis de demult. O fundatie. Un teren imens unde sa traiasca in pace toate animalutzele nimanui, care in prezent sunt ucise peste tot in Romania, care sunt abandonate de stapani si traiesc pe strazi. Un loc decent si curat pentru animalele care pot gasi in acest fel o noua sansa, sansa de a fi adoptate si a duce o viata frumoasa si in felul acesta si cel care le adopta sa primeasca in schimb multa iubire din partea acestora. Totusi la cat de multi caini vagabonzi sunt in Bucuresti mi-ar trebui 10ha numai pentru ei, dar cred cu tarie in puterea fiecaruia de a-si indeplini particica lui, e si normal ca unu singur nu poate face totul, dar macar sa fac atat cat pot si voi considera ca o parte din banii castigati au fost folositi cu succes.
Pana la urma totul se rezuma la bani. Sa ii ai sau sa nu ii ai. Daca ii ai poti alege sa faci un bine pentru cineva din jurul tau, indiferent daca este un om sau un animal. Ma refer normal la binele facut cu bani, nu la ceea ce poti face gratuit.
Pentru ca nu pot sa trec indiferenta pe strada si sa ii vad pe saracii maidanezi cum sunt sortiti sa moara de foame, calcati de o masina, omorati de cine stie ce nenorocit care considera ca nu au ce cauta pe lumea asta. Nu au ei nicio vina ca autoritatile orasului nu se ocupa sa fie stransi si dusi intr-un loc ca lumea si sa nu reprezinte un pericol pentru noi toti. Stiu ca multi caini musca si normal ca e simpla alegerea intre un caine maidanez si propriul copil, dar trebuie sa ne gandim ca e implicarea fiecaruia iar daca ridicam din umeri si ne spunem ca nu e treaba noastra atunci ....... care e treaba noastra?
Eu i-as strange pe toti la mine acasa, pe mine nu ma latra cainii pe strada pt ca nu sunt om rau...si ma impresioneaza mult de tot ochisorii lor, cand te implora sa le dai mancare si mai ales afectiune.
Dar stau si ma intreb, cum sa dai afectiune unui caine atunci cand ai sufletul impietrit si nu o dai nici aproapelui tau uman? caci este mult mai usor sa arunci cu piatra decat cu o bucata de paine...
Pana cand o sa castig la loto si o sa-mi deschid fundatia mult visata, imi ramane doar sa ofer ceea ce pot pe moment: un cutzu cutzu, o bucata de paine, o mangaiere.

joi, 26 noiembrie 2009

Florin Piersic

Cum zicea un mare critic in viata: "mare om, mare caracter". Nu am cuvinte ca sa il caracterizez pe Florin Piersic, este mult prea mare ca actor si ca orice. Las imaginile sa vorbeasca.

video

If - Rudyard Kipling

Va transcriu aici o poezie care imi place foarte mult.
Enjoy!


If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you;
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or, being lied about, don’t deal in lies,
Or being hated don’t give way to hating,
And yet don’t look too good, nor talk too wise;

De poţi fi calm când toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar când omenirea
Nu crede, dar să-i crezi şi ei cumva;
S-aştepţi, dar nu cu sufletul la gură;
Să nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
Să nu răspunzi la ură tot cu ură,
Dar nici prea bun să pari, nici prea-nţelept;


If you can dream - and not make dreams your master;
If you can think - and not make thoughts your aim,
If you can meet with Triumph and Disaster
And treat those two impostors just the same;
If you can bear to hear the truth you’ve spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken,
And stoop and build’em up with worn-out tools;

De poţi visa – şi nu faci visul astru;
De poţi gândi – dar nu-ţi faci gândul ţel;
De-ntâmpini şi Triumful şi Dezastrul
Tratând pe-aceşti doi impostori la fel;
De rabzi să vezi cum spusa ta-i sucită
De pişicher, să-l prindă-n laţ pe prost;
Când munca vieţii tale, năruită,
Cu scule obosite-o faci ce-a fost;


If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings,
And never breathe a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: “Hold on!”

De poţi să strângi agonisita toată
Grămadă, şi s-o joci pe un singur zar,
Să pierzi, şi iar să-ncepi ca-ntâia dată,
Iar c-ai pierdut – niciun cuvânt măcar;
De poţi sili nerv, inimă şi vână
Să te slujească după ce-au apus,
Şi piept să ţii când nu mai e stăpână
Decât Voinţa, ce le strigă “Sus!”


If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with Kings - nor lose the common touch,
If neither foes nor loving friends can hurt you,
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds’ worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that’s in it,
And - which is more - you’ll be a Man, my son!

De poţi rămâne tu în marea gloată;
Cu regi tot tu, dar nu străin de ea;
Duşman, om drag, răni să nu te poată;
De toţi să-ţi pese, dar de nimeni prea;
De poţi prin clipa cea neiertătoare
Să treci şi s-o încerci gonind mereu,
Al tău va fi Pământul ăsta mare,
Dar mai mult: vei fi Om, băiatul meu!

Vanzare hainute si accesorii

Am o prietena care a avut ideea sa creeze un loc in care cine doreste poate posta spre vanzare diferite obiecte de imbracat, incaltat, infrumusetat si orice altceva mai are prin casa si ar dori sa ii gaseasca cumparator. Sunt convinsa ca fiecare dintre noi avem pe acasa diferite lucruri pe care le-am cumparat dar nu le-am imbracat/folosit niciodata. Asa ca daca aveti chef sa faceti "afaceri" - acum e momentul.Conditia ar fi ca lucrurile sa fie noi sau in stare buna. In rest...spor la vanzare - cumparare.


http://vanzarehainute.sitefrost.com/

miercuri, 25 noiembrie 2009

Metrou - cimitir al tineretii noastre

Merg la serviciu cu metroul. In fiecare dimineata. De luni pana vineri. Pana aici nimic palpitant. De fapt nici nu are ce sa fie palpitant la o calatorie cu metroul. Poate daca ai 4 ani si mergi pentru prima data, atunci da, ti se pare o aventura. Dar pentru noi ceilalti nu mai este demult ceva interesant. Vad in fiecare dimineata oamenii mergand la serviciu intr-o stare de parca si-ar fi lasat sufletul acasa. Toti sunt grabiti sa ocupe un loc, fiecare se chinuie sa isi asigure o particica cat mai buna inauntru si sa ajunga la timp la serviciu. Multi citesc ziare sau reviste, dar ceea ce ma frapeaza nu este inghesuiala deja clasica sau mitocania multora, ci faptul ca au ochii goi. Se uita la tine dar nu te vad. Poate asta e si motivul pentru care dam unii peste altii si nici "pardon" nu mai zicem. Pentru ca suntem cu gandul in cu totul alta parte, mergem mecanic, muncim mecanic. Cred ca stiti cu totii sloganul ala: Have a break, have a Kit Kat! Asa ar trebuie sa facem, sa luam o pauza, sa ne trezim din amorteala si din oboseala cronica in care am cazut destul de adanc, si sa TRAIM! Pentru ca de fapt noi nici nu mai stim ce e aia sa traiesti, ducem o viata automata, in care zi de zi repetam aceleasi rahaturi, care deja ne-au intrat in sange si nu ne mai permit sa gandim.
Nu stiu voi cum sunteti dar eu m-am saturat in fiecare zi sa ma duc ca un robot la munca si sa vad cum viata se scurge si cum o sa ajung la 40 de ani fara vise implinite si cu regretul ca nu am taiat mai devreme sfoara care ma lega de niste lucruri efemere.
Si veti zice voi bineinteles, ce putem face? Sa ne dam demisia? Sa ne razvratim?
Cred ca raspunsul il cunoaste de fapt fiecare, trebuie sa avem doar curajul sa il pronuntam cu voce tare.

marți, 24 noiembrie 2009

Romania voteaza

22 noiembrie 2009 ora 7.00 dimineata se deschid larg usile pentru alegatori. Alegatori a ce? Ce sa aleaga un alegator? Unii pot spune ca au mers la vot pentru un viitor mai bun. Altii ca sa isi exercite dreptul constitutional. Cei mai multi merg pentru schimbare, pentru a schimba presedintele de acum cu un altul dintre candidati. Mai bun, mai infloritor care o sa ne aduca bucurii si locuri de munca si va face sa curga lapte si miere. Dar oare... presedintele nou ales nu va fi tot o marioneta a altor state mai puternice? Se spune ca speranta moare ultima, parerea mea ca pentru Romania speranta a muri demult! Nu vom fi niciodata un stat puternic si bogat, pentru ca trebuie sa intelegem ca in primul rand nu din cauza presedintelui neaparat ne merge noua rau, ci din cauza fiecaruia dintre noi, din cauza felului in care intelegem sa ne gestionam viata. Fiecare dintre noi este un mini presedinte, fiecare avem puterea de a schimba ceva. Doar ca trebuie sa fie majoritatea cea care doreste acest lucru, pentru ca cu o floare nu se face primavara si cu un singur om care doreste schimbarea iar restul orbecaie in negura prostiei nu facem nimic. Noi stam cu bratele incrucisate si asteptam. Sa se termine criza. Sa ne intre salariul pe card. Sa ne gaseasca iubirea. Sa castigam la loto. Asteptarea este pasiva si nu aduce rezultate. Doar muncind si gandind se construieste ceva.
Sper totusi intr-o trezire a Romaniei, indiferent de presedintele ales. Sa punem mana de la mana vorba cantecului si sa construim tara asta. Ca daca nu, peste 5 ani iar o sa facem pe victimele ca vai ce greu o ducem si hai sa l dam jos si pe asta si sa punem altu ca de aia ne merge noua rau. Oare??!!
Eu am ales totusi sa nu dau votul meu actualului presedinte. Consider ca cel pe care l-am votat este mai moderat decat actualul care in opinia mea a produs un haos de nedescris in Guvern prin toate dezbinarile pe care le-a creat. Dar nu vreau sa spun si aici ceea ce stim cu totii deja. Vreau sa cred in mai bine pentru noi, iar binele trebuie sa inceapa totusi de undeva. Atunci sa inceapa de sus, de la primul om in stat, care sa fie sprijin pentru noi ceilalti si care sa ne ofere sansa. Atat...o sansa!Restul facem noi.

joi, 19 noiembrie 2009

Gripa porcina

Gripa porcina, sau gripa noua, sau gripa produsa de virusul AH1N1, atat de des intalnita la televizor si intens dezbatuta atat in ziare ca si la orice fel de intalnire, este dupa parerea mea (si a altora)o extrem de mare manipulare a oamenilor, un fel de a atrage atentia de la alte probleme mai grave cu care ne confruntam, si de ce nu, o afacere profitabila pentru foarte multi. Se pare ca totusi oamenii incep sa se trezeasca si sa nu mai accepte cu ochii inchisi orice informatie pe care o citesc sau o aud. Incep sa aud, destul de firav totusi, voci care spun sa nu ne luam dupa tot ce se spune, pentru ca exista interese mult mai mari decat ne putem imagina iar goana dupa bani da nastere unor evenimente greu de crezut si totusi reale.
Parerile sunt impartite, noi romanii suntem genu de persoane care zicem ca noua nu ni se intampla, dar uite ca incep sa vad in jurul meu persoane purtand faimoasele masti chirurgicale, care, desi toata lumea spune ca nu te apara de virusi, multi le poarta. De ce? E doar pentru linistirea psihicului? Ai impresia ca daca o tii la gura esti protejat, nu? Ei bine, eu cred ca nu esti. Iar la noi in Romania cred ca mai degraba te omoara lipsa aparatelor, medicamentelor, ingrijirii medicale de calitate decat gripa propriu zisa. Acum principala amenintare este gripa, dar uitam sa ne protejam si impotriva altor boli. Suntem ingrijorati sa nu murim de gripa dar putem muri bine mersi de cancere de tot felul sau de un banal accident de masina. Ar trebui sa fim putin mai intelepti si sa nu ne mai lasam manipulati cu atata usurinta de toti cei care ne cred fraieri si vor sa isi umple conturile de pe urma tuturor celor preocupati de sanatatea lor si care pot si astfel usor dusi cu zaharelul in prima farmacie. Ajung multi sa creada ca au simptome de gripa la un simplu stranut, deja lumea se uita ingrozita la tine in tramvai, sunt in stare sa te scoata pe usa afara, sa te dea jos, in dorinta disperata de a se proteja.
Si totusi, haideti sa nu ii mai lasam sa faca ce vor, sa ne consideram suficient de capabili de a avea grija de noi insine fara ca ei sa incerce sa ne bage realitatea in ochi. O vedem si noi, de la distanta.
Si acum inchei, mi se pare ca am febra si secretii nazale apoase. Ma duc sa mi iau temperatura, poate cine stie? M-am contaminat....

miercuri, 18 noiembrie 2009

Scufita rosie


hehe faceam curat in mailuri si am dat peste asta. Daca veti avea rabdare sa cititi pana la sfarsit eu cred ca va veti amuza teribil.
Spor!

SCUFIŢA ROŞIE
Analiză şi Critică literară

De ce Scufiţa Roşie ?
Din start, ne dăm seama că este vorba despre o minoră de care copiii,
în răutatea lor, şi-au bătut joc cu această poreclă, probabil din cauza unei căciuliţe roşii croşetate de mămica ei, pe care fetiţa o poartă des din cauza unei sensibilităţi fizice la frig în regiunea craniului.
Aşadar avem de-a face cu o bolnavă marginalizată şi descurajată de societatea din jurul ei.
Scufiţa merge zi de zi cu coşuleţul cu mâncare la bunicuţa care locuieşte în pădure. Nicio bunică normală nu locuieşte în pădure. Singura explicaţie este că această bunică a primit în urma retrocedărilor câteva hectare de teren împădurit. Este ştiut că ţăranii nu se gândesc mult până să taie pădurea, mai ales înainte de venirea iernii.
Aşadar, această bunică este o scorpie zgârcită care şi-a făcut casa în pădure (oare nu tot din lemn tăiat fără aprobare de la Ocolul Silvic?) şi stă acolo ca să-şi păzească avutul.
Teoria că este vorba de o babă ticaloasă se verifică prin faptul că în loc să plătească un serviciu de livrare la domiciliu a hranei, a silit-o pe nepoata ei (o fiinţă neajutorată şi bolnavă) să facă zilnic naveta din oraş în pădure,
fără să-i pese de pericolele la care o expune pe biata fată.
Scufiţa Roşie se întâlneşte cu lupul care o descoase în privinţa drumului ei. Deja intrăm într-o zonă a fanteziei bolnave. Unu la mână că în România lupi nu prea mai sunt, doi la mână că se feresc de om ca de dracu,
iar trei la mână, nu vorbesc şi chiar de ar face-o, ar intreba de cel mai apropiat braconier sau unde e cea mai apropiată stână.
Singura explicaţie este că Scufiţa Roşie s-a uitat atât de mult la Animal
Planet încât cunoaşte obiceiurile lupilor şi le poate înţelege scheunăturile.
Lupul o ia înaintea Scufiţei, care se opreşte la cules de flori, îşi preface vocea, intra la bunică şi o înghite. Nu mai stăm să analizăm faptul că în pădure nu prea sunt flori. Dar trebuie spus că e dăunator să înveţi copiii că e corect ca atunci când ai o treabă de făcut, să te opreşti la cules flori fără să ştii dacă nu-s cumva specii protejate şi în consecinţă, pe cale de dispariţie.
Lupul în schimb pare un personaj menit să fie bătaia de joc a creatorilor de basme. Lupul este un individ mânat de dorinţa perpetuă de a năvăli în casele oamenilor. Foloseşte toate tertipurile: imită voci şi dacă nu-i iese, vadit frustrat, face casa praf.
Concluzie: Lupul este comis-voiajorul actual.
Bunica muşcă momeala şi-i dă drumul. Iată cum este prezentată imaginea unei persoane în vârstă: o senilă care nu ştie să facă deosebirea între un urlet de lup şi glasul propriei nepoate. Cu această imagine vor rămâne copiii noştri.
Lupul se îmbracă cu hainele bunicii, se aşează în pat unde îl găseşte Scufiţa Roşie. O ademeneşte prin vorbe şirete să se apropie şi o înghite şi pe ea. Lupul fiind îmbrăcat în hainele bunicii, induce în mintea copilului sensul noţiunii de travestit, putându-i afecta grav viitoarea orientare sexuală.
Ce fel de minte bolnavă poate spune la copii aşa porcării?
Iar dialogul, purtat cu Scufiţa, e plin de aluzii sexuale: toate la lup sunt mari, urechile, labele, dinţii şi mai ce?!...
Iar el răspunde invariabil cu minciuni menite să o aduca pe Scufiţa în pat lângă el. De aici deducem: corupere de minori şi perversiuni sexuale!
Apare vânătorul care împuşcă lupul şi le eliberează pe Scufiţa Roşie
şi bunica. Ce caută vânătorul în casa bunicii? Înseamnă că nu e prima dată. Un vânător tânăar şi o femeie bătrână, singuri în mijlocul pădurii. Şi ne mai mirăm că "Ştirile de la ora 5" abundă în relatări despre violuri săvârşite asupra unor bătrâne?
Dintr-un studiu publicat de Ministerul de Interne aflam că toţi aceşti infractori au citit în copilărie Scufiţa Roşie şi iată consecinţele: ani grei de puşcărie! Apoi ce căuta la vânătoare de lupi pe proprietate privată?
Din două una: sau e un braconier nenorocit sau e un ştab mare de la Bucureşti care plăteşte sume imense doar pentru satisfacerea nevoilor sale
sadice. În oricare dintre variante, ar trebui să fie înfierat de creatorul basmului şi nicidecum glorificat pentru fapta sa.
Finalul poveştii este sinistru: lupul zbătându-se în ghearele morţii
"eliberează" cele două femei. Adică, avem oroarea să asistăm la apariţia a două făpturi parţial digerate care se pare că nu au murit, ci cu nonşalanâă îşi reiau firul vieţii. Mai rău ca în filmele horror! Şi ne mai întrebăm de ce există copii dereglaţi din toate punctele de vedere.
Asemenea închipuiri ale unei minţi bolnave se "servesc" copiilor
între 2 şi 7 ani! Nici nu mai vorbesc despre marea oroare a literaturii mondiale: "Albă ca Zăpada" - auzi albă, imaculată şi ea trăieşte sub acelaşi acoperiş nu cu unul, ci cu 7 bărbaţi!
Ruşine! Ruşine! Ruşine!
...Dar această povestire vă voi spune-o data viitoare.

Cum iubeste cealalta jumatate


Am fost de curand sa vedem la Teatrul Mic piesa "Cum iubeste cealalta jumatate". Am fost impreuna cu jumatatea mea, evident, si trebuie sa recunosc ca am facut o alegere foarte buna pentru ca piesa este extraordinara. Este o comedie in care spectatorii se recunosc pe sine cu usurinta, o comedie plina de haz, care starneste foarte des hohote de ras, dar care te si pune pe ganduri. Parca prea multi se regaseau in replici...
Noi oricum am plecat foarte entuziasmati, este o piesa pe care o recomand tuturor, am fost pe jos de ras (cred ca ne-am regasit in majoritatea replicilor!), iar cele doua cupluri au fost la inaltime, actorii foarte buni, situatiile amuzante. Desi subiectul reflecta infidelitatea in cuplu iar protagonistii insira o serie nesfarsita de minciuni care sa o acopere, modul in care toate acestea sunt prezentate starnesc rasul iar dramaticul este invelit in comic. Nici macar nu ne putem supara pe infideli, avand in vedere ca nici macar sotul incornorat nu pare ofensat. Asadar, daca vreti sa petreceti o seara agreabila mergeti sa vedeti piesa. Noi si acum ne mai amuzam cand ne aducem aminte diverse replici, iar cea mai tare pe care mi-o amintesc este atunci cand invitatii sosesc, sotul ii spune sotiei: Nevasta, hai ca au venit Tom si Jerry!! Ca sa intelegeti trebuie sa o vedeti, altfel replica isi pierde consistenta. Sper ca v-am facut curiosi si va astept cu propriile comentarii despre piesa daca o veti vedea.

marți, 17 noiembrie 2009

E greu sa gasesti un film bun...


Pornind de la reclama care zice ca "e greu sa gasesti un mix bun" declar si eu aici ca este greu de gasit un film bun. Filmele bune sunt rare si se pierd printre multitudinea celor comerciale, de duzina, care vor sa rupa gura targului, vor sa se vanda cat mai scump.
In ziua de azi timpul liber este tot mai scurt iar fiecare se uita (sau nu!) la filme pe unde apuca, fie la televizor, la laptop, la cinematograf, in timpul serviciului (prietenii stiu de ce!) si sunt foarte multi care se uita doar de dragul de a se uita, de a se lauda ca ei sunt doldora de filme, ca le-au vazut pe toate si nu mai au ce vedea. Conteaza cantitatea sau calitatea cand vine vorba de filme? Tu cum privesti filmele? Ca un altfel de mancare pe care o devorezi? Sau pe care o savurezi? Le vezi pe toate sau doar pe cele cotate a fi in top, a fi nemaipomenite si fara de care nu ai putea sa te consideri un adevarat cinefil?!
Probabil ca pentru fiecare dintre noi exista un film de referinta, un film care ne vine in minte instant cand cineva ne intreba: ei, si ce film ai mai vazut in ultima vreme? chiar daca l-am vazut acum un an si intre timp am trecut si altele pe lista, probabil ca nu au fost la fel de importante.
Pentru mine filmul de suflet forever and ever este "Dirty dancing".
Haideti sa vedem ce film este important pentru fiecare, ce mi-ati recomanda sa vad si de ce.

Monologul lui Dumnezeu


Monologul Lui Dumnezeu

"M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata.
Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti s-au
intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi.
Am observat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru
a merge la serviciu..
Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui : Buna dimineata! Dar erai mult
prea ocupat.
Pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, am surprins pentru tine cerul cu culori si
cant de pasarele. Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea.
Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind
atat de ocupat, nu ai avut timp nici atunci sa-Mi spui doua vorbe.
Cand te intorceai de la munca, ti-am vazut oboseala si ti-am trimis o ploaie
marunta care sa-ti alunge stresul acumulat. Am crezut ca facandu-ti aceasta
placere iti vei aduce aminte de Mine. In schimb, suparat, M-ai injurat.
Doream atat de mult sa-Mi vorbesti.
Oricum ziua era, inca, lunga!
Ai pornit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, Eu am
asteptat.
Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine.
Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea
cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna. Am lasat veghetori
pentru tine o multime de stele. Era asa de frumos, pacat ca n-ai observat...
Dar nu conteaza! Poate chiar nu ti-ai dat seama ca Eu sunt aici pentru tine.
Am mai multa rabdare decat poti sa-ti imaginezi tu vreodata..
Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu, la randul tau, sa o arati celor din jurul tau.
Te iubesc atat de mult incat te voi rabda.
Acum esti pe punctul de a te trezi din nou.
Nu-Mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi, imi vei acorda putin
timp din timpul daruit tie.
Ai o zi buna si minunata ca sufletul tau luminos !

Al tau , Dumnezeu."

Casatoria - lipsire de libertate?


Vreau sa intreb pe toti cei care vor citi aceste randuri si care sunt casatoriti, cum este noua viata comparativ cu timpurile cand erau necasatoriti si liberi ca pasarea cerului sa faca ce vor. Cum v-a influentat viata decizia de a va casatori? Cum v-ati hotarat sa faceti pasul? Iar acum dupa ce ati iesit dintre balonasele de sapun si aburii fericirii zilei nuntii, cum va simtiti? Regretati sau sunteti cel mai fericit om de pe fata pamantului?
Motivul acestei intrebari este, dupa cum multa lume stie deja, intrebarea care urmeaza vestii ca m-am casatorit. Wow te-ai casatorit, casa de piatra, sa fiti fericiti etc. Apoi intrebarea inevitabila: si cum te simti acum in postura de "Doamna"?
Nu va spun inca raspunsul meu pentru ca il astept pe al vostru. Haideti sa comentam impreuna acest aspect al vietii noastre care are puterea sa ne ridice la cer sau sa ne coboare in infern.

Greva la metrou


Bun....aveam de gand sa incep altfel acest post dar tocmai am citit un articol la care cineva comenta cum ca greva este legala si este democratica si nu ar trebui sa fie interzisa pe motiv ca ne intoarcem in comunism. Foarte bine, sunt de acord sa existe dreptul la greva, dar nu in conditiile in care toata tara e in haos, Bucurestiul cred ca este varful haosului, unde traficul este vai mama lui, iar ultimul lucru care lipsea era greva asta "legala" care sa blocheze traficul de tot. Am trait sa vad inca o data animalul din omul care se considera evoluat si care dovedeste in fiecare situatie de criza ca este josnic, ca nu se gandeste decat la el, ca este in stare sa te impinga jos din tramvai ca sa se urce el, ca este in stare sa te impinga de pe peron ca sa aiba el loc...am vazut multe exemple azi in cele cateva ore pe care le-am facut de acasa pana la servici cat sa ma scarbesc inca o data de "cetatenii" acestei tari.
Si NU, nu sunt de acord cu aceasta greva a celor de la Metrorex, pentru ca in fiecare an este acelasi lucru si in fiecare an speculeaza faptul ca sunt extrem de folosite metrourile, faptul ca au puterea de a forta mana Guvernului pentru a obtine mariri de salariu si faptul ca au un sindicat care ii apara. Noi astia care lucram la privat ce avem? Ca n avem dreptul "legal" de a face greva pentru ca nu ne apara nimeni spatele, stam si induram orice pentru ca spre deosebire de ei putem fi dati afara oricand. Asa cum lor nu le pasa de noi calatorii care am disperat azi pe strazi ca sa ajungem la servici, nici mie nu-mi pasa de greva lor si de cererea lor salariala. Chiar nu mi pasa, pentru ca eu n-am cum sa fac greva si sa obtin marire de salariu, n-am cui sa ii fortez mana. Si sanu credeti ca din cauza asta nu sunt de acord cu ei. Nu sunt de acord cu ei pentru ca sunt satula de haos, de faptul ca nimic nu functioneaza coerent in tara asta, ca nimanui nu ii pasa. Si cine e vinovat in toata afacerea asta???

luni, 16 noiembrie 2009

Ce gandeste un bebe la botez


Ora 14.00. Multă lume în casă. Mama s-a coafat, tata are un soi de şervet verde legat de gât, cam ca babeţica mea, dar mai îngust. Arată caraghios, am râs de el. Bietul tata, crede că râd de fapt cu el. Oricum, suspect de multă agitaţie. Presimt că e în legătură cu mine. Ia să stau treaz. Nu, mamă, nu vreau să dorm şi nici să mănânc. Voi îmi pregătiţi ceva.
Ora 15.00. Au mai venit şi alţii. Vorbesc tare, râd. Din când în când se apleacă şi mă gâdilă. Ăsta-i un obicei tâmpit - ce, ne cunoaştem? Pe voi vă gâdilă necunoscuţii în dormitor? Ia să plâng niţel, poate mă ia mama-n braţe şi scap. Deci trag aer în piept, deschid gura şi…
Ora 15.45. Presupun c-am adormit. Adică trebuie să fi dormit, nu? că acuma m-au trezit. Ce mitocani… Bă, dormeam, da? Ce mă trambalaţi atâta? Na, că acum a apucat-o pe mama cheful să mă schimbe. Femeie, tu pe ce lume eşti? Lasă-mă-n pace să dorm! Ia să tragem aer în piept…
Ora 16.15. Credeţi că am chef de plimbare? Adică, zău, vă imaginaţi că asta vrea omu’ sâmbătă după-amiază pe la patru, să se dea cu maşina? Şi acum ne şi întoarcem, că cică au uitat un certificat de naştere. Asta mi se pare o prostie - ce, aveţi nevoie de dovezi că m-am născut? nu urlu suficient de tare aici? Nu pricepeţi? Vreau aaa-caaa-săăăă, la mine-n paaaat!
Ora 16.30.. Oooo, ce de luminiţe-n camera asta! Şi ce tavan înalt! Miroase cam naşpa, n-ar strica o curăţenie generală, dar dacă n-au ferestre, nici n-ai ce să speri… Uite-i şi pe tipii ăştia, umblă-n rochii aurii cu mâneci negre, doi bărboşi… na că unul a pus mâna pe mine - ia gheara, bă naşpetule, ce-i cu manierele astea?
Ora 16.40. Cântă - sau aşa cred ei. Mama e Carmina Burana pe lângă ăştia. Aloouu, mă blues brothers, mai încet că nu mă mai aud gândind! Mă ţine-n braţe o tanti, habar n-am cine e, ăia rag de mama focului, e cam multă lume în spate, e şi oală mare în stânga, o masă… Cred că ăştia vor să mă mănânce. Băi, trebuie să scap de-aici imediat. Mama! Maaaaa-maaaaa! Cât mai tare: MAAAA-MMMAAAAAA!
Ora 16.50. Urlu în continuare. Pân-aici mi-a fost, nu mai scap. Mama e cu ei, clar, în loc să mă scape din beleaua asta îngrozitoare (în care tot ea m-a băgat, dacă e să mă gândesc), a vent să-mi dea suzeta. Suzeta? De-asta crezi tu, mamă, că am nevoie acum? Ia-mă de-aici, nu-i vezi p-ăştia ce-mi pregătesc? Ce trădătoare… Nu m-aş fi aşteptat la aşa ceva tocmai din partea ei.
Ora 17.00. Tanti m-a pasat la nenea, dar tot în spatele bărboşilor stau. Ăia fac vrăjitorii peste cartea de bucate, lumea îi aprobă cu gesturi stranii. În oala aia e apă, m-am prins. Nu văd de-aici dacă e vreun morcov şi niscaiva păstârnac înăuntru, dar n-am nici o-ndoială. Cred că mă fac ciorbă. Am încurcat-o rău de tot. Cred c-am şi răguşit, dar nu mă las - cineva trebuie să mă salveze şi pe mine. Cineva, oricine, ajutor!
Ora 17.05. Nenea face avioane cu mine. Ce truc vechi, suckere, nu mă păcăleşti.
Ora 17.10. Nenea face avioane cu mitraliere şi cu bombe. Am tăcut, fazanul crede că datorită lui. Aiurea, nu m-am resemnat, doar îmi conserv puterile magice. Când or vrea să m-arunce-n oală, o să-mi iau zborul şi-o să le dau cu tifla din turlă. Roadeţi-vă unghiile, na, canibalilor.
Ora 17.15. Gata, pân-aici mi-a fost. M-au luat pe sus, m-au pus pe masă, m-au dezbrăcat. Pentru o clipă am ajuns pe burtă, dar puterile magice n-au acţionat, n-am putut s-o şterg, deşi am încercat. Acum m-a luat bărbosul nr. 1 şi mă duce spre oală. Acum, ajutor acum! Bă, nu mă băga-năuntru, bă, stai aşa…
Ora 17..15. WHOA! S-a răzgândit, uite-l că mă scoate. Stai să ţip.
Ora 17.15. Nu, iar mă bagă-n oală. Mă, nebunule, termină!
Ora 17.15. Iar m-a scos. Devine ridicol. Nici nu ştiu dacă vrea să mă înece pe bune, că mă ţine de nas şi gură. Poate vrea să mă sufoce? Mă deşteptule, tu respiri cumva pe alte găuri?
Ora 17.15. Dacă mai face asta încă o dată, pe bune dacă nu fac şi eu ceva pe el. Măcar atât. Ia, că mă ţine deasupra oalei, să mă scurg. Ce înapoiaţi… de prosoape n-aţi auzit?
Ora 17..20. Credeam c-am scăpat, că s-au îndurat.. M-au luat de la oloi, m-au îmbrăcat la loc, dar m-au dat şi cu ulei şi tot lui nenea ăla m-au livrat şi ăla merge cu bărboşii într-o cameră secretă. Acolo o fi tigaia, poate nu mai vor ciorbă. Unde duceţi voi copiii mici, mă nenorociţilor? Ia să urlu un pic, poate atrag atenţia cuiva, deşi ăştia-s clar vorbiţi între ei.. Las’că scap eu şi vă dau pe mâna Poliţiei!
Ora 17.25. Nu trebuia să urlu. Mi-au băgat pe gât droguri cu linguriţa. Se-nvârte tot, mă ţin de bărbie să-nghit. Am reuşit să scuip un pic, dar bărbosul s-a ferit, e clar că are experienţă, pezevenghiul. În schimb, fraierul care mă ţine strâns în braţe e începător. Acum are o amintire de la mine pe rever.
Ora 17.30. Dhhroglgul ăla îşşşi mmfaşeee emfectul… mmmmhhhmmm… mi-e somn. Tu, trecătorule, dacă citeşti asta, să ştii că m-am luptat ca un bărbat şi-am fost învins mişeleşte. Adio şi să vă stau în gât.
Ora 18.00. M-am trezit din nou. Sunt viu, întreg.. Nu ştiu cum am scăpat, dar încă un botez nu mai suport. Băi, deştepţilor, sper că nu vă mai vine vreo idee săptămâna viitoare.
Femeie, ia scoate sutienul şi fă-te-ncoa. N-am uitat că m-ai trădat acolo, dar acum am nevoie de tine. Mi-e foame.

Pentru mame



Niste randuri foarte adevarate

Cind tu aveai 1an ea te hranea si te imbaia.
I-ai multumit plingind toata noaptea.
Cind tu aveai 2 ani ea te-a invatat sa mergi.
I-ai multumit fugind cind ea te chema.
Cind tu aveai 3 ani ea iti pregatea toata mincarea cu dragoste.
I-ai multumit aruncind farfuria pe jos.
Cind tu aveai 4 ani ti-a dat creioane colorate.
I-ai multumit colorind masa din sufragerie.
Cind tu aveai 5 ani te-a imbracat pentru vacanta.
I-ai multumit sarind in prima balta.
Cind tu aveai 6 ani te-a dus la scoala.
I-ai multumit strigind nu merg.
Cind tu aveai 7 ani ti-a cumparat o minge.
I-ai multumit aruncind-o in fereastra vecinilor.
Cind tu aveai 8 ani ti-a dat o inghetata.
I-ai multumit scapind-o in poala.
Cind tu aveai 9 ani ti-a platit lectii de pian.
I-ai multumit ca nici macar nu te-ai deranjat sa exersezi vreodata.
Cind tu aveai 10 ani te ducea toata ziua cu masina de la fotbal la gimnastica de la o zi de nastere la alta.
I-ai multumit ca sareai din masina si nu te uitai niciodata inapoi..
Cind tu aveai 11 ani te-a dus pe tine si pe prietenii tai la cinema.
I-ai multumit cerindu-i sa stea in alt rind.
Cind tu aveai 12 ani te-a avertizat sa nu te uiti la anumite programe la TV.
I-ai multumit asteptind sa iasa din casa.
Cind tu aveai 13 ani ti-a sugerat cum sa te tunzi.
I-ai multumit spunindu-i ca nu are gusturi.
Cind tu aveai 14 ani ti-a platit o tabara de vara de o luna.
I-ai multumit uitind sa-i scrii macar o scrisoare.
Cind tu aveai 15 ani venea de la lucru si-si dorea o imbratisare, I-ai multumit stind in camera ta cu usa incuiata.
Cind tu aveai 16 ani te-a invatat sa-i conduci masaina.
I-ai multumit luindu-i--o de cite ori puteai.
Cind tu aveai 17 ani ea astepta un telefon important.
I-ai multumit stind la telefon toata noaptea..
Cind tu aveai 18 ani ea plingea la festivitatea ta de absolvire a liceului.
I-ai multumit stind la petrecere pina in zori.
Cind tu aveai 19 ani ti-a platit facultatea, te-a dus in campus si ti-a carat bagajele.
I-ai multumit salutind-o in afara camerei ca sa nu te simti jenat in fata prietenilor.
Cind tu aveai 20 de ani te-a intrebat daca te intilnesti cu vreo fata.
I-ai multumit spunind-i "Nu-i treaba ta!"
Cind tu aveai 21 de ani ti-a sugerat anumite cariera pentru viitorul tau.
I-ai multumit spunind-i "Nu vreau sa fiu ca tine!"
Cind tu aveai 22 de ani te imbratisa la absolvirea facultatii.
I-ai multumit intrebind-o daca poate sa-ti plateasca o excursie prin Europa.
Cind tu aveai 23 de ani ti-a dat mobila pentru primul tau apartament.
I-ai multumit spunindu-le prietenilor ca era urita.
Cind tu aveai 24 de ani ti-a cunoscut logodnica si te-a intrebat de planurile de viitor.
I-ai multumit spunindu-i printre dinti: "Maaaaami, te rog"!
Cind tu aveai 25 de ani te-a ajutat sa-ti plateti nunta si a plins si ti-a spus cit de mult te iubea.
I-ai multumit mutindu-te in cealalta parte a tarii.
Cind tu aveai 30 de ani te-a sunat sa-ti dea un sfat pentru copil.
I-ai multumit spunind-i "Lucrurile sunt diferite acum"
Cind tu aveai 40 de ani te-a sunat sa-ti aminteasca de aniversarea unei rude.
I-ai multumit spunindu-i ca erai foarte ocupat chiar atunci.
Cind tu aveai 50 de ani ea era bolnava si avea nevoie sa ai grija de ea.
I-ai multumit citind despre povara care devin parintii pentru copiii lor.
Si apoi, intr-o zi, ea a murit in tacere. SI tot ce nu ai facut vreodata s-a intors lovind ca traznetul in INIMA ta.

Daca ea mai este pe aproape, nu uita sa o iubesti mai mult ca niciodata.

Daca ea nu mai este, aminteste-ti dragostea ei neconditionata si da-o mai departe.

Amintesteti mereu sa o iubesti pe mama ta.

Pentru ca nu ai decit o singura mama in toata viata ta.

Greva la metrou-atentie se inchid usile- si nu se mai deschid

mda....maine cica fac astia de la metrou greva...iar!! si intrebarea mea este: eu cu ce ma duc la servici? ca nu stiu! de ce mereu in noiembrie sau decembrie cei de la metrou fac greva?au salarii mici?lor macar le mareste salariul din an in an, in schimb mie nu mi-l mareste nimeni, pot sa ma asez si in cap ca tot nu rezolv nimic..sau poate rezolv ceva, ca voi fi data afara pe usa. Ei profita de faptul ca sunt la stat si nu ii da nimeni afara (sunt la stat nu?) si stiu ca au puterea sa blocheze circulatia asta infecta din Bucuresti, sa paralizeze traficul la suprafata, sa isi ia injuraturi de la toti cei 700.000 de oameni care circula zilnic cu metroul si care acum oricat ar vrea sa tina cu ei, nu vor tine, pt ca fiecare tine cu el. Asa pot si eu sa zic acuma ca mie nu-mi pasa, ca eu am platit abonament deci am dreptul sa circul cu metroul. Eu acum ce fac, cumpar bilete, nu? Ca doar n-o sa ma tiganesc cu controlorul...ca n-am atata tupeu! (desi asa ar trebui) Dupa ce ca vin la cate 11 minute, dupa ce ca ne inghesuim ca soarecii, dupa ce ca ne pun la frane de ne ies matele din noi, dupa ce ca ne tin intre statii cu minutele, ce mai vor? Ca ar trebui sa facem noi greva, sa refuzam sa mai platim 25 lei abonamentu lunar pt o tratatie de kko si acum colac peste pupaza si pt o greva, care e in fiecare an aceeasi si care ma obliga pe mine la imbranceli prin tramvaie si la extra bani de bilete.
bleah...sincer nici nu mai caut vinovati, pt ca oricum sunt prea multi, oricum e o tara a nepasarii, a lui hai sa mai facem o greva, hai sa ne mai prefacem si azi ca muncim, hai sa vedem pe cine mai fraierim azi.
Asta e...

2012 update

Bun....am vazut si filmul anului si acum pot dormi linistita.Pot sa il si comentez in cunostinta de cauza. Acum nu stiu, o fi din cauza ca am vazut prea multe filme cu efecte speciale la maxim, sau nu stiu exact din ce motiv, dar nu mai reusesc sa ma entuziasmez chiar asa de usor la fiecare rafala de vant. Sau mi-oi fi dezvoltat vreun spirit critic... cine stie?
Anyway, filmul in sine merita vazut, si va sfatuiesc chiar sa mergeti sa il vedeti pt ca este bine realizat si veti avea impresia de real, pentru ca acel tsunami urias rezultat in urma cutremurelor nenumarate chiar va face sa credeti ca o sa treaca dincolo de ecran si o sa va inghita. Este impresionant sa ti dai seama cat de mici suntem de fapt si efectiv fara nicio putere in fata naturii, a efectelor ei devastatoare si cum un lant de catastrofe naturale ne pot rade efectiv de pe fata pamantului iar apa poate sa acopere totul ca si cand n-am fi existat niciodata.
Ideea extrem de clara a filmului este ca daca nu te numeri printre presedintii, prim ministrii, cercetatorii planetei, persoane alese genetic pt repopulare sau vrun hipopotam norocos, sau printre acele persoane extrem de bogate si nu poti sa platesti 1 milion de dolari pt tine si un alt milion pt fiecare persoana pe care vrei sa o salvezi si pentru care sa rezervi un loc pe Arca salvarii din ghearele Apocalipsei, cel mai bine este sa ajungi la zi cu rugaciunile si sa te resemnezi, pt ca in calitate de muritor de rand nu vei avea nici un fel de sansa sa te salvezi.
Filmul prezinta cu destula claritate salvarea a doar 400.000 de oameni din intreaga populatie a planetei...iar daca stam bine sa ne gandim, Romania nici nu aparea pe acolo, asa ca relax si traiti-va zilele cat de bine puteti, pt ca daca vine sfarsitul lumii, un cataclism, o aliniere a planetelor, un tsunami de 1.500 m inaltime sau orice fel de incendiu devastator, nu vor avea nicio sansa. De asemenea se vede foarte clar cum omul inceteaza sa mai fie uman atunci cand trebuie sa si salveze pielea proprie, atunci e momentul cand uita de tot si e in stare sa omoare pe oricine numai sa traiasca el. Filmul incearca totusi sa apere acea umbra de umanitate din noi, cam firava ce-i drept, parerea mea ca in realitate acel lucru nu s-ar intampla, si ma refer la momentul ca deschid poarta Arcei pt a-i lasa sa intre si pe cei care nu aveau loc asigurat dar se zbateau sa se salveze.
Totusi, dupa cum bine stim, speranta moare ultima! Sper ca acest film sa ramana doar atat: fictiune, pt ca daca se va intampla asa ceva in realitate.... nu stiu daca vom avea ocazia sa ne luam la revedere unul de la altul!

vineri, 13 noiembrie 2009

Sfarsitul lumii!!??


Azi este avanpremiera mult asteptatului film 2012, unde se povesteste cum in anul 2012 vine Apocalipsa, sfarsitul lumii, Pamantul va fi supus distrugerii, conform prezicerilor mayase si a altor clarvazatori, prevestitori si fiinte ghicitoare.
Parerea mea? Daca eu mor....atunci ala este sfarsitul lumii pentru mine. Nu cred intr-un sfarsit al lumii, ci intr-un sfarsit al individului luat ca unitate si nu ca intreg.
Profetiile sunt simple viziuni ale viitorului bazate pe fapte din trecut, dar pe masura ce ne apropiem de data fatidica putem influenta prin deciziile noastre orice eveniment din viitor.Cred ca aproape orice eveniment se poate preintampina, bineinteles ca in lume se intampla mereu catastrofe, dar astea se intampla dintotdeauna.
In ceea ce priveste profetiile lui Nostradamus, ele au fost mereu "descifrate" dupa ce evenimentul a avut loc, si chiar si in cazul lui nu putem avea garantia ca sunt interpretate corect. De aceea tind sa cred ca orice profetie este "protejata" de autor sau de cel care o emite si este deci supusa greselii, niciodata nu putem fi siguri ca am descifrat corect o profetie decat atunci cand un anume eveniment se petrece si gasim anumite similitudini.
Asa ca cel mai sanatos este sa urmam acest intelept citat al lui Mahatma Gandhi: "Traieste ca si cum ai muri maine. Invata ca si cum ai trai vesnic". Este cel mai bun lucru pe care il poti face. Daca tot murim, macar sa traim din plin, iar cand firul vietii se va rupe sa nu ne para rau.
Nu este un mesaj trist, sa nu-l vedeti asa, este plin de viata, de dorinta de a trai din plin.
Toti ne dorim sa traim vesnic, dar atata timp cat suntem programati genetic doar pentru un numar limitat de ani, sa ne bucuram de ei...si atat.

Green green grass



Am preluat de pe umbrelaverde.ro, al carui banner il vedeti pe blog, niste sfaturi verzi pentru a proteja natura, lucru care este pana la urma in folosul tuturor, pentru ca o natura sanatoasa si curata duce la o viata la fel. Momentan traim exact opusul.
Asadar, sfaturi pentru a proteja natura

Economiseste energie in propria casa
Cumpara mancare proaspata in locul celei congelate. Mancarea congelata presupune un consum de energie de 10 ori mai mare pentru a fi produsa, decat mancarea clasica.

Foloseste masina de spalat rufe sau pe cea de vase, doar atunci cand sunt incarcate la capacitate maxima. Foloseste neaparat setarile pentru economisirea energiei. Astfel, poti “scuti” mediul de 45 kg de dioxid de carbon, in fiecare an.

Inlocuieste becul cu incandescenta cu becul cu fluorescenta compacta. Acesta consuma cu 60% mai putina energie decat un bec obisnuit.

Alege intotdeauna aparatura electrocasnica de clasa energetica A.

Curata sau inlocuieste periodic filtrele de la instalatia de aer conditionat. Curatarea unui filtru murdar opreste eliminarea in atmosfera a 158 kg dioxid de carbon, pe an.

Opreste aparatura electronica atunci cand nu o folosesti. Inchizand televizorul sau dand "shut down" computerului cand nu le folosesti, vei opri emisia in atmosfera a mii de kg de dioxid de carbon pe an.

Scoate din priza aparatele electrocasnice atunci cand nu sunt in functiune. Chiar si cand nu sunt pornite, incarcatorul telefonului mobil, uscatorul de par sau televizorul consuma energie. Energia consumata de aparate lasate in priza atunci cand nu sunt folosite reprezinta 5% din totalul consumului domestic de energie.

Izoleaza-ti peretii si plafonul apartamentului. Vei ajuta la limitarea volumului de dioxid de carbon emanat pentru producerea energiei termice si vei reduce cu 25% factura ta pentru incalzire.

Incearca sa integrezi formele alternative de energie in caminul tau. In functie de zona in care locuiesti, energia eoliana sau solara pot deveni solutii viabile pentru alimentarea cu energie a casei tale.

Sper sa reusim sa aplicam macar cateva din sfaturile astea ca sa ducem o viata eco.
Daca aveti si alte idei va astept cu propuneri si sugestii in ton cu articolul.

Online shopping

Am un mesaj pentru amatorii de cumparaturi online si nu numai. Ceea ce scriu aici nu este reclama, este experienta personala pe care doresc sa o impart cu voi. Dupa cum bine stiti si o simtiti mereu in viata voastra, lipsa de timp liber ne obliga sa gasim solutii ca sa ne rezolvam problemele in cat mai scurt timp posibil, eventual sa comprimam cat mai multe activitati sau solutii intr-una. Pe acest principiu al lipsei de timp au aparut hipermarketurile unde poti sa ti cumperi aproape orice cauti, de la alimente la imbracaminte, iar de ceva timp incoace totul a venit mai aproape de client prin magazinele online. Am citit ca romanii sunt cam reticenti in a cumpara online, recunosc ca si eu am amanat mult cumpararea de pe net, am tatonat terenul mult timp pana m-am decis, si stiti cum e, prima data e mai greu, dupa care te obisnuiesti si chiar iti place. Spre exemplu eu am avut marele curaj de a-mi cumpara laptopul de pe net, un aparat foto destul de scump si multe altele. Totusi nu m-am aruncat chiar asa cu capul inainte, am facut niste "sapaturi" si am aflat ca site-ul este de incredere. Ma refer la un site de unde poti cumpara la un raport excelent calitate/pret multe produse iar livrarea este excelenta si rapida. Site-ul se numeste emag.ro si dupa ce i-am devenit client fidel am luat hotararea sa il si promovez pe blogul meu, pt ca chiar merita sa fie cunoscut ca un site de incredere. Asa ca daca veti hotari sa incepeti sa va faceti niste cumparaturi online, puteti incepe cu el. Voi reveni si cu alte site-uri de pe care obisnuiesc sa cumpar si care m-au convins prin corectitudine.

joi, 12 noiembrie 2009



V-a placut tortul asta? Eu am luat doar o lingurita din el :)

Obiective


Se termina si anul asta....si iar incep sa ma intreb de ce trece vremea asa de repede, fac iarasi faimosul bilant de sfarsit de an,asa cum face poate fiecare, ca sa vedem daca ne-am indeplinit toate obiectivele pe care ni le-am propus la 1 ianuarie anul asta, daca am reusit sa dam jos acele kg care ne sacaiau si acum 1 an (nu ... nu ... sunt bine mersi acolo si inca cateva in plus!) daca am luat toate examenele, daca ne-am cumparat tot ce ne-am propus, daca am calatorit unde am vrut, daca ne-am odihnit atat cat am vrut. Oare ne propunem si alte lucruri in afara de obiective materiale?
Eu vreau sa imi propun ca pentru anul care vine sa iubesc si mai mult, sa fiu fericita si implinita ca in ziua nuntii mele, sa am puterea sa incep fiecare zi cu speranta, cu un zambet, sa simt ca traiesc, sa nu urasc pe nimeni. Vreau sa fac atat de multe lucruri incat nu-mi ajunge un an, nici o viata sa le fac pe toate. Dar cred ca cel mai intelept este sa le iau pe rand, unul cate unul, si sa le bifez pe o lista imaginara, dar nu doar de dragul de a le bifa, ci pentru a creste pe dinauntru, de a deveni mai buna, mai intelegatoare, mai vesela.

Si uite asa s-au implinit ieri 4 luni de la nunta...si inca nu ma simt maritata, desi am avut destul timp sa reflectez la noua mea pozitie sociala, mai ales in urma intrebarii mereu aceeasi de la prieteni si cunoscuti: "si cum te simti ca femeie maritata?", la care am avut mereu acelasi raspuns: "LA FEL!". Daca am vazut ca toata lumea ma intreaba acelasi lucru, mi-am pus si eu firesc intrebarea: ar trebui sa simt ceva? e ceva in neregula cu mine daca nu simt? ca apoi sa descopar ca de fapt nu eram singura care isi punea intrebarea, iar faptul ca toti ma intrebau pe mine venea din parerea fiecaruia ca de fapt nu se prea schimba multe si vroiau sa descopere si la altii acelasi lucru.
S-a schimbat statutul social, lumea ma striga "doamna" si eu nu vreau, pentru ca in viziunea mea o doamna are o anumita varsta (peste 50 de ani) si eu vreau sa ma simt mereu tanara. La un moment dat intru in panica, daca cumva arat a doamna, a baba? Oare am imbatranit asa de repede? Dar ma uit in oglinda si zambesc usurata.....nu, tot eu sunt, deocamdata tanara si zambitoare.

miercuri, 11 noiembrie 2009

Buna tuturor,

Se pare ca m-am molipsit si eu de febra blogurilor si iata-ma scriind primele randuri ale propriului meu jurnal online. Imi place sa cred ca am multe de povestit si mai ales ca imi vreau sa impartasesc si cu voi tot ce mi se intampla, ce idei mai am, pe unde ma mai plimb, ce mai citesc, ce bine e pe la servici, dar si mai bine in afara lui, cate mi-as dori sa fac daca as avea 1 milion de dolari in cont s.a.m.d.
Va astept si pe voi, cei care imi veti rasfoi jurnalul, sa va aduceti contributia, sa il imbogatiti cu sugestiile, comentariile voastre, de bine si de rau, pentru ca orice critica este constructiva daca este spusa cu buna credinta si orice idee va ajuta acest blog sa fie iubit si apreciat.