Metrou - cimitir al tineretii noastre

Merg la serviciu cu metroul. In fiecare dimineata. De luni pana vineri. Pana aici nimic palpitant. De fapt nici nu are ce sa fie palpitant la o calatorie cu metroul. Poate daca ai 4 ani si mergi pentru prima data, atunci da, ti se pare o aventura. Dar pentru noi ceilalti nu mai este demult ceva interesant. Vad in fiecare dimineata oamenii mergand la serviciu intr-o stare de parca si-ar fi lasat sufletul acasa. Toti sunt grabiti sa ocupe un loc, fiecare se chinuie sa isi asigure o particica cat mai buna inauntru si sa ajunga la timp la serviciu. Multi citesc ziare sau reviste, dar ceea ce ma frapeaza nu este inghesuiala deja clasica sau mitocania multora, ci faptul ca au ochii goi. Se uita la tine dar nu te vad. Poate asta e si motivul pentru care dam unii peste altii si nici "pardon" nu mai zicem. Pentru ca suntem cu gandul in cu totul alta parte, mergem mecanic, muncim mecanic. Cred ca stiti cu totii sloganul ala: Have a break, have a Kit Kat! Asa ar trebuie sa facem, sa luam o pauza, sa ne trezim din amorteala si din oboseala cronica in care am cazut destul de adanc, si sa TRAIM! Pentru ca de fapt noi nici nu mai stim ce e aia sa traiesti, ducem o viata automata, in care zi de zi repetam aceleasi rahaturi, care deja ne-au intrat in sange si nu ne mai permit sa gandim.
Nu stiu voi cum sunteti dar eu m-am saturat in fiecare zi sa ma duc ca un robot la munca si sa vad cum viata se scurge si cum o sa ajung la 40 de ani fara vise implinite si cu regretul ca nu am taiat mai devreme sfoara care ma lega de niste lucruri efemere.
Si veti zice voi bineinteles, ce putem face? Sa ne dam demisia? Sa ne razvratim?
Cred ca raspunsul il cunoaste de fapt fiecare, trebuie sa avem doar curajul sa il pronuntam cu voce tare.

Casatoria - lipsire de libertate?

Vreau sa intreb pe toti cei care vor citi aceste randuri si care sunt casatoriti, cum este noua viata comparativ cu timpurile cand erau necasatoriti si liberi ca pasarea cerului sa faca ce vor. Cum v-a influentat viata decizia de a va casatori? Cum v-ati hotarat sa faceti pasul? Iar acum dupa ce ati iesit dintre balonasele de sapun si aburii fericirii zilei nuntii, cum va simtiti? Regretati sau sunteti cel mai fericit om de pe fata pamantului?
Motivul acestei intrebari este, dupa cum multa lume stie deja, intrebarea care urmeaza vestii ca m-am casatorit. Wow te-ai casatorit, casa de piatra, sa fiti fericiti etc. Apoi intrebarea inevitabila: si cum te simti acum in postura de "Doamna"?
Nu va spun inca raspunsul meu pentru ca il astept pe al vostru. Haideti sa comentam impreuna acest aspect al vietii noastre care are puterea sa ne ridice la cer sau sa ne coboare in infern.

Sfarsitul lumii!!??

Azi este avanpremiera mult asteptatului film 2012, unde se povesteste cum in anul 2012 vine Apocalipsa, sfarsitul lumii, Pamantul va fi supus distrugerii, conform prezicerilor mayase si a altor clarvazatori, prevestitori si fiinte ghicitoare.
Parerea mea? Daca eu mor....atunci ala este sfarsitul lumii pentru mine. Nu cred intr-un sfarsit al lumii, ci intr-un sfarsit al individului luat ca unitate si nu ca intreg.
Profetiile sunt simple viziuni ale viitorului bazate pe fapte din trecut, dar pe masura ce ne apropiem de data fatidica putem influenta prin deciziile noastre orice eveniment din viitor.Cred ca aproape orice eveniment se poate preintampina, bineinteles ca in lume se intampla mereu catastrofe, dar astea se intampla dintotdeauna.
In ceea ce priveste profetiile lui Nostradamus, ele au fost mereu "descifrate" dupa ce evenimentul a avut loc, si chiar si in cazul lui nu putem avea garantia ca sunt interpretate corect. De aceea tind sa cred ca orice profetie este "protejata" de autor sau de cel care o emite si este deci supusa greselii, niciodata nu putem fi siguri ca am descifrat corect o profetie decat atunci cand un anume eveniment se petrece si gasim anumite similitudini.
Asa ca cel mai sanatos este sa urmam acest intelept citat al lui Mahatma Gandhi: "Traieste ca si cum ai muri maine. Invata ca si cum ai trai vesnic". Este cel mai bun lucru pe care il poti face. Daca tot murim, macar sa traim din plin, iar cand firul vietii se va rupe sa nu ne para rau.
Nu este un mesaj trist, sa nu-l vedeti asa, este plin de viata, de dorinta de a trai din plin.
Toti ne dorim sa traim vesnic, dar atata timp cat suntem programati genetic doar pentru un numar limitat de ani, sa ne bucuram de ei...si atat.