Sa castig la loto....

Nu cred ca este om pe lumea asta (in afara de calugarii budisti), care sa nu isi doreasca sa castige marele premiu la loto. Fascinatia castigului obtinut usor fascineaza omenirea dintotdeaua. Inclusiv pe mine care in fiecare saptamana visez numerele norocoase, simt cum ma mananca palmele aducatoare de bani, am senzatia efectiva ca o sa castig si apoi spuf....hai lasa ca joc si data viitoare ca acu n-a iesit decat un numar. Apoi mai este si partea cealalta a castigatorului la loto, si anume, daca castig, ce fac cu banii?? Ca doar nu se poate sa apar la televizor sa mi ia aia interviu si eu sa ma balbai ca nu stiu ce o sa fac cu banii. Tocmai de aceea stiu precis ce o sa fac cu ei cand imi vor intra in cont. Printre vacante in Thailanda si in jurul lumii, lenevit la soare si shopping la Viena imi doresc sa imi realizez un vis de demult. O fundatie. Un teren imens unde sa traiasca in pace toate animalutzele nimanui, care in prezent sunt ucise peste tot in Romania, care sunt abandonate de stapani si traiesc pe strazi. Un loc decent si curat pentru animalele care pot gasi in acest fel o noua sansa, sansa de a fi adoptate si a duce o viata frumoasa si in felul acesta si cel care le adopta sa primeasca in schimb multa iubire din partea acestora. Totusi la cat de multi caini vagabonzi sunt in Bucuresti mi-ar trebui 10ha numai pentru ei, dar cred cu tarie in puterea fiecaruia de a-si indeplini particica lui, e si normal ca unu singur nu poate face totul, dar macar sa fac atat cat pot si voi considera ca o parte din banii castigati au fost folositi cu succes.
Pana la urma totul se rezuma la bani. Sa ii ai sau sa nu ii ai. Daca ii ai poti alege sa faci un bine pentru cineva din jurul tau, indiferent daca este un om sau un animal. Ma refer normal la binele facut cu bani, nu la ceea ce poti face gratuit.
Pentru ca nu pot sa trec indiferenta pe strada si sa ii vad pe saracii maidanezi cum sunt sortiti sa moara de foame, calcati de o masina, omorati de cine stie ce nenorocit care considera ca nu au ce cauta pe lumea asta. Nu au ei nicio vina ca autoritatile orasului nu se ocupa sa fie stransi si dusi intr-un loc ca lumea si sa nu reprezinte un pericol pentru noi toti. Stiu ca multi caini musca si normal ca e simpla alegerea intre un caine maidanez si propriul copil, dar trebuie sa ne gandim ca e implicarea fiecaruia iar daca ridicam din umeri si ne spunem ca nu e treaba noastra atunci ....... care e treaba noastra?
Eu i-as strange pe toti la mine acasa, pe mine nu ma latra cainii pe strada pt ca nu sunt om rau...si ma impresioneaza mult de tot ochisorii lor, cand te implora sa le dai mancare si mai ales afectiune.
Dar stau si ma intreb, cum sa dai afectiune unui caine atunci cand ai sufletul impietrit si nu o dai nici aproapelui tau uman? caci este mult mai usor sa arunci cu piatra decat cu o bucata de paine...
Pana cand o sa castig la loto si o sa-mi deschid fundatia mult visata, imi ramane doar sa ofer ceea ce pot pe moment: un cutzu cutzu, o bucata de paine, o mangaiere.