Florin Piersic

Cum zicea un mare critic in viata: "mare om, mare caracter". Nu am cuvinte ca sa il caracterizez pe Florin Piersic, este mult prea mare ca actor si ca orice. Las imaginile sa vorbeasca.

If - Rudyard Kipling

Va transcriu aici o poezie care imi place foarte mult.
Enjoy!

If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you;
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or, being lied about, don’t deal in lies,
Or being hated don’t give way to hating,
And yet don’t look too good, nor talk too wise;

De poţi fi calm când toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar când omenirea
Nu crede, dar să-i crezi şi ei cumva;
S-aştepţi, dar nu cu sufletul la gură;
Să nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
Să nu răspunzi la ură tot cu ură,
Dar nici prea bun să pari, nici prea-nţelept;

If you can dream - and not make dreams your master;
If you can think - and not make thoughts your aim,
If you can meet with Triumph and Disaster
And treat those two impostors just the same;
If you can bear to hear the truth you’ve spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken,
And stoop and build’em up with worn-out tools;

De poţi visa – şi nu faci visul astru;
De poţi gândi – dar nu-ţi faci gândul ţel;
De-ntâmpini şi Triumful şi Dezastrul
Tratând pe-aceşti doi impostori la fel;
De rabzi să vezi cum spusa ta-i sucită
De pişicher, să-l prindă-n laţ pe prost;
Când munca vieţii tale, năruită,
Cu scule obosite-o faci ce-a fost;

If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings,
And never breathe a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: “Hold on!”

De poţi să strângi agonisita toată
Grămadă, şi s-o joci pe un singur zar,
Să pierzi, şi iar să-ncepi ca-ntâia dată,
Iar c-ai pierdut – niciun cuvânt măcar;
De poţi sili nerv, inimă şi vână
Să te slujească după ce-au apus,
Şi piept să ţii când nu mai e stăpână
Decât Voinţa, ce le strigă “Sus!”

If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with Kings - nor lose the common touch,
If neither foes nor loving friends can hurt you,
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds’ worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that’s in it,
And - which is more - you’ll be a Man, my son!

De poţi rămâne tu în marea gloată;
Cu regi tot tu, dar nu străin de ea;
Duşman, om drag, răni să nu te poată;
De toţi să-ţi pese, dar de nimeni prea;
De poţi prin clipa cea neiertătoare
Să treci şi s-o încerci gonind mereu,
Al tău va fi Pământul ăsta mare,
Dar mai mult: vei fi Om, băiatul meu!

Vanzare hainute si accesorii

Am o prietena care a avut ideea sa creeze un loc in care cine doreste poate posta spre vanzare diferite obiecte de imbracat, incaltat, infrumusetat si orice altceva mai are prin casa si ar dori sa ii gaseasca cumparator. Sunt convinsa ca fiecare dintre noi avem pe acasa diferite lucruri pe care le-am cumparat dar nu le-am imbracat/folosit niciodata. Asa ca daca aveti chef sa faceti "afaceri" - acum e momentul.Conditia ar fi ca lucrurile sa fie noi sau in stare buna. In rest...spor la vanzare - cumparare.


http://vanzarehainute.sitefrost.com/

Metrou - cimitir al tineretii noastre

Merg la serviciu cu metroul. In fiecare dimineata. De luni pana vineri. Pana aici nimic palpitant. De fapt nici nu are ce sa fie palpitant la o calatorie cu metroul. Poate daca ai 4 ani si mergi pentru prima data, atunci da, ti se pare o aventura. Dar pentru noi ceilalti nu mai este demult ceva interesant. Vad in fiecare dimineata oamenii mergand la serviciu intr-o stare de parca si-ar fi lasat sufletul acasa. Toti sunt grabiti sa ocupe un loc, fiecare se chinuie sa isi asigure o particica cat mai buna inauntru si sa ajunga la timp la serviciu. Multi citesc ziare sau reviste, dar ceea ce ma frapeaza nu este inghesuiala deja clasica sau mitocania multora, ci faptul ca au ochii goi. Se uita la tine dar nu te vad. Poate asta e si motivul pentru care dam unii peste altii si nici "pardon" nu mai zicem. Pentru ca suntem cu gandul in cu totul alta parte, mergem mecanic, muncim mecanic. Cred ca stiti cu totii sloganul ala: Have a break, have a Kit Kat! Asa ar trebuie sa facem, sa luam o pauza, sa ne trezim din amorteala si din oboseala cronica in care am cazut destul de adanc, si sa TRAIM! Pentru ca de fapt noi nici nu mai stim ce e aia sa traiesti, ducem o viata automata, in care zi de zi repetam aceleasi rahaturi, care deja ne-au intrat in sange si nu ne mai permit sa gandim.
Nu stiu voi cum sunteti dar eu m-am saturat in fiecare zi sa ma duc ca un robot la munca si sa vad cum viata se scurge si cum o sa ajung la 40 de ani fara vise implinite si cu regretul ca nu am taiat mai devreme sfoara care ma lega de niste lucruri efemere.
Si veti zice voi bineinteles, ce putem face? Sa ne dam demisia? Sa ne razvratim?
Cred ca raspunsul il cunoaste de fapt fiecare, trebuie sa avem doar curajul sa il pronuntam cu voce tare.

Romania voteaza

22 noiembrie 2009 ora 7.00 dimineata se deschid larg usile pentru alegatori. Alegatori a ce? Ce sa aleaga un alegator? Unii pot spune ca au mers la vot pentru un viitor mai bun. Altii ca sa isi exercite dreptul constitutional. Cei mai multi merg pentru schimbare, pentru a schimba presedintele de acum cu un altul dintre candidati. Mai bun, mai infloritor care o sa ne aduca bucurii si locuri de munca si va face sa curga lapte si miere. Dar oare... presedintele nou ales nu va fi tot o marioneta a altor state mai puternice? Se spune ca speranta moare ultima, parerea mea ca pentru Romania speranta a muri demult! Nu vom fi niciodata un stat puternic si bogat, pentru ca trebuie sa intelegem ca in primul rand nu din cauza presedintelui neaparat ne merge noua rau, ci din cauza fiecaruia dintre noi, din cauza felului in care intelegem sa ne gestionam viata. Fiecare dintre noi este un mini presedinte, fiecare avem puterea de a schimba ceva. Doar ca trebuie sa fie majoritatea cea care doreste acest lucru, pentru ca cu o floare nu se face primavara si cu un singur om care doreste schimbarea iar restul orbecaie in negura prostiei nu facem nimic. Noi stam cu bratele incrucisate si asteptam. Sa se termine criza. Sa ne intre salariul pe card. Sa ne gaseasca iubirea. Sa castigam la loto. Asteptarea este pasiva si nu aduce rezultate. Doar muncind si gandind se construieste ceva.
Sper totusi intr-o trezire a Romaniei, indiferent de presedintele ales. Sa punem mana de la mana vorba cantecului si sa construim tara asta. Ca daca nu, peste 5 ani iar o sa facem pe victimele ca vai ce greu o ducem si hai sa l dam jos si pe asta si sa punem altu ca de aia ne merge noua rau. Oare??!!
Eu am ales totusi sa nu dau votul meu actualului presedinte. Consider ca cel pe care l-am votat este mai moderat decat actualul care in opinia mea a produs un haos de nedescris in Guvern prin toate dezbinarile pe care le-a creat. Dar nu vreau sa spun si aici ceea ce stim cu totii deja. Vreau sa cred in mai bine pentru noi, iar binele trebuie sa inceapa totusi de undeva. Atunci sa inceapa de sus, de la primul om in stat, care sa fie sprijin pentru noi ceilalti si care sa ne ofere sansa. Atat...o sansa!Restul facem noi.

Gripa porcina

Gripa porcina, sau gripa noua, sau gripa produsa de virusul AH1N1, atat de des intalnita la televizor si intens dezbatuta atat in ziare ca si la orice fel de intalnire, este dupa parerea mea (si a altora)o extrem de mare manipulare a oamenilor, un fel de a atrage atentia de la alte probleme mai grave cu care ne confruntam, si de ce nu, o afacere profitabila pentru foarte multi. Se pare ca totusi oamenii incep sa se trezeasca si sa nu mai accepte cu ochii inchisi orice informatie pe care o citesc sau o aud. Incep sa aud, destul de firav totusi, voci care spun sa nu ne luam dupa tot ce se spune, pentru ca exista interese mult mai mari decat ne putem imagina iar goana dupa bani da nastere unor evenimente greu de crezut si totusi reale.
Parerile sunt impartite, noi romanii suntem genu de persoane care zicem ca noua nu ni se intampla, dar uite ca incep sa vad in jurul meu persoane purtand faimoasele masti chirurgicale, care, desi toata lumea spune ca nu te apara de virusi, multi le poarta. De ce? E doar pentru linistirea psihicului? Ai impresia ca daca o tii la gura esti protejat, nu? Ei bine, eu cred ca nu esti. Iar la noi in Romania cred ca mai degraba te omoara lipsa aparatelor, medicamentelor, ingrijirii medicale de calitate decat gripa propriu zisa. Acum principala amenintare este gripa, dar uitam sa ne protejam si impotriva altor boli. Suntem ingrijorati sa nu murim de gripa dar putem muri bine mersi de cancere de tot felul sau de un banal accident de masina. Ar trebui sa fim putin mai intelepti si sa nu ne mai lasam manipulati cu atata usurinta de toti cei care ne cred fraieri si vor sa isi umple conturile de pe urma tuturor celor preocupati de sanatatea lor si care pot si astfel usor dusi cu zaharelul in prima farmacie. Ajung multi sa creada ca au simptome de gripa la un simplu stranut, deja lumea se uita ingrozita la tine in tramvai, sunt in stare sa te scoata pe usa afara, sa te dea jos, in dorinta disperata de a se proteja.
Si totusi, haideti sa nu ii mai lasam sa faca ce vor, sa ne consideram suficient de capabili de a avea grija de noi insine fara ca ei sa incerce sa ne bage realitatea in ochi. O vedem si noi, de la distanta.
Si acum inchei, mi se pare ca am febra si secretii nazale apoase. Ma duc sa mi iau temperatura, poate cine stie? M-am contaminat....

Scufita rosie

hehe faceam curat in mailuri si am dat peste asta. Daca veti avea rabdare sa cititi pana la sfarsit eu cred ca va veti amuza teribil.
Spor!

SCUFIŢA ROŞIE
Analiză şi Critică literară

De ce Scufiţa Roşie ?
Din start, ne dăm seama că este vorba despre o minoră de care copiii,
în răutatea lor, şi-au bătut joc cu această poreclă, probabil din cauza unei căciuliţe roşii croşetate de mămica ei, pe care fetiţa o poartă des din cauza unei sensibilităţi fizice la frig în regiunea craniului.
Aşadar avem de-a face cu o bolnavă marginalizată şi descurajată de societatea din jurul ei.
Scufiţa merge zi de zi cu coşuleţul cu mâncare la bunicuţa care locuieşte în pădure. Nicio bunică normală nu locuieşte în pădure. Singura explicaţie este că această bunică a primit în urma retrocedărilor câteva hectare de teren împădurit. Este ştiut că ţăranii nu se gândesc mult până să taie pădurea, mai ales înainte de venirea iernii.
Aşadar, această bunică este o scorpie zgârcită care şi-a făcut casa în pădure (oare nu tot din lemn tăiat fără aprobare de la Ocolul Silvic?) şi stă acolo ca să-şi păzească avutul.
Teoria că este vorba de o babă ticaloasă se verifică prin faptul că în loc să plătească un serviciu de livrare la domiciliu a hranei, a silit-o pe nepoata ei (o fiinţă neajutorată şi bolnavă) să facă zilnic naveta din oraş în pădure,
fără să-i pese de pericolele la care o expune pe biata fată.
Scufiţa Roşie se întâlneşte cu lupul care o descoase în privinţa drumului ei. Deja intrăm într-o zonă a fanteziei bolnave. Unu la mână că în România lupi nu prea mai sunt, doi la mână că se feresc de om ca de dracu,
iar trei la mână, nu vorbesc şi chiar de ar face-o, ar intreba de cel mai apropiat braconier sau unde e cea mai apropiată stână.
Singura explicaţie este că Scufiţa Roşie s-a uitat atât de mult la Animal
Planet încât cunoaşte obiceiurile lupilor şi le poate înţelege scheunăturile.
Lupul o ia înaintea Scufiţei, care se opreşte la cules de flori, îşi preface vocea, intra la bunică şi o înghite. Nu mai stăm să analizăm faptul că în pădure nu prea sunt flori. Dar trebuie spus că e dăunator să înveţi copiii că e corect ca atunci când ai o treabă de făcut, să te opreşti la cules flori fără să ştii dacă nu-s cumva specii protejate şi în consecinţă, pe cale de dispariţie.
Lupul în schimb pare un personaj menit să fie bătaia de joc a creatorilor de basme. Lupul este un individ mânat de dorinţa perpetuă de a năvăli în casele oamenilor. Foloseşte toate tertipurile: imită voci şi dacă nu-i iese, vadit frustrat, face casa praf.
Concluzie: Lupul este comis-voiajorul actual.
Bunica muşcă momeala şi-i dă drumul. Iată cum este prezentată imaginea unei persoane în vârstă: o senilă care nu ştie să facă deosebirea între un urlet de lup şi glasul propriei nepoate. Cu această imagine vor rămâne copiii noştri.
Lupul se îmbracă cu hainele bunicii, se aşează în pat unde îl găseşte Scufiţa Roşie. O ademeneşte prin vorbe şirete să se apropie şi o înghite şi pe ea. Lupul fiind îmbrăcat în hainele bunicii, induce în mintea copilului sensul noţiunii de travestit, putându-i afecta grav viitoarea orientare sexuală.
Ce fel de minte bolnavă poate spune la copii aşa porcării?
Iar dialogul, purtat cu Scufiţa, e plin de aluzii sexuale: toate la lup sunt mari, urechile, labele, dinţii şi mai ce?!...
Iar el răspunde invariabil cu minciuni menite să o aduca pe Scufiţa în pat lângă el. De aici deducem: corupere de minori şi perversiuni sexuale!
Apare vânătorul care împuşcă lupul şi le eliberează pe Scufiţa Roşie
şi bunica. Ce caută vânătorul în casa bunicii? Înseamnă că nu e prima dată. Un vânător tânăar şi o femeie bătrână, singuri în mijlocul pădurii. Şi ne mai mirăm că "Ştirile de la ora 5" abundă în relatări despre violuri săvârşite asupra unor bătrâne?
Dintr-un studiu publicat de Ministerul de Interne aflam că toţi aceşti infractori au citit în copilărie Scufiţa Roşie şi iată consecinţele: ani grei de puşcărie! Apoi ce căuta la vânătoare de lupi pe proprietate privată?
Din două una: sau e un braconier nenorocit sau e un ştab mare de la Bucureşti care plăteşte sume imense doar pentru satisfacerea nevoilor sale
sadice. În oricare dintre variante, ar trebui să fie înfierat de creatorul basmului şi nicidecum glorificat pentru fapta sa.
Finalul poveştii este sinistru: lupul zbătându-se în ghearele morţii
"eliberează" cele două femei. Adică, avem oroarea să asistăm la apariţia a două făpturi parţial digerate care se pare că nu au murit, ci cu nonşalanâă îşi reiau firul vieţii. Mai rău ca în filmele horror! Şi ne mai întrebăm de ce există copii dereglaţi din toate punctele de vedere.
Asemenea închipuiri ale unei minţi bolnave se "servesc" copiilor
între 2 şi 7 ani! Nici nu mai vorbesc despre marea oroare a literaturii mondiale: "Albă ca Zăpada" - auzi albă, imaculată şi ea trăieşte sub acelaşi acoperiş nu cu unul, ci cu 7 bărbaţi!
Ruşine! Ruşine! Ruşine!
...Dar această povestire vă voi spune-o data viitoare.